INNA - Hot

Am cautat ceva timp melodia, e simpla, micutza.. da-mi place.


Are si 2-3 versuri :
"You belong to me
I belong to you
Fire from my heart
Burning just for you
When you're far away
I'm in love with you
Feeling that so high
What can i do
Fly like you do it
like you're high
like you do it
like you fly/try
like you do it
lïke a women"

Ziua de Luni

O zi de luni, ca oricare, atunci cand muncesti sau de duci la scoala... iti vine sa-i bati pe toti, sa tipi sa urlii, sa dormi, sa ignori, sa fugi... O simpla zi prin care incepe calvarul... si asa si cuvantul de azi:

POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat.

Ce bine suna cuvantul asta azi.
Aseara pana sa adorm, m-am uitat la un documentar pe B1 cred, despre comunism, caderea lui, ceva destul de interesant, nu foarte, dar ce mi-a placut in afara de documentarul in sine (care nu l-am vazut tot) era ca aratau imagini de prin `80 cu oamenii aceea, cum erau ei simpli, si cum ii stiu din copilarie, cum stiu poporul roman de atunci, cu imbracamintea simpla cu caciulile groase si mari din blana; acum dupa comunism... ce-am ajuns?! unde am ajuns... fite de n-ai loc sa umbli pe strada, si alte prostii... si am adormit cu unele ganduri... ca mai bine sigur n-am ajuns...
Cat mai dureaza?

Cuvantul si poza zilei ;)

1.CHIŢIBÚŞ, chiţibuşuri, s.n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanţă; mărunţiş, fleac. ♦ Tertip, şmecherie de care uzează cineva pentru a obţine ceva;
2. CHIŢIBÚŞ s. v. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug.

Simple ganduri...

Stateam si ma gandeam... ieri cand veneam cu masina de la munca... visam sa castig la loto, sa am bani sa nu-mi mai trebuiasca nici munca, nici trezit de dimineata, nici griji ca am rate sau ca trebuie sa platesc cine stie ce si nu am cu ce. Da, acum cand esti in ananghie cu banii, vrei bani, maine cand am sa racesc, si o sa ma doara plamanii in piept... am sa-mi doresc sa ma fac bine, sa nu mai trag cu tusea si cu temperatura, vreau sa pot respira bine, sa ma ridic din pat sa ies afara... nici un gand la bani, atunci nu-mi mai trebuie. Apoi peste o saptamana ma fac bine, dar ma cert cu iubita, atunci nici sanatatea nu-mi trebuie, nici de bani nu-mi pasa, imi doresc sa ne fie bine, sa ne iubim si sa trecem peste greutati. Ma gandesc la viata in totalitate, care este ea, jumatatea mea.
Si iute asa imi dau seama ce fiinta limitata este omul... pentru ca nu cred ca numai eu gandesc asa... in mare sau mica masura, toti ajungem la aceste ganduri sau trecem pe langa ele, atingand cate un punct. Cel mai inteligent om de stiinta cu atatea ganduri si idei, poate idei de geniu, si nu cred sa nu fi trecut si el prin aceste idei.
Deci la ce se rezuma totul... la niste porniri animalice, din parte cea mai veche a creierului nostru.. suntem niste neanderthali cu alta piele... degeaba incercam sa parem niste "civilizati", caci nu ne iese, oricat am incerca... calcam stramb. Nu eu, nu tu, poate nici ei... intr-un mod tare vizibil... dar gandurile tale sunt o amestecatura de "da ba cu bata, u u u, eu vrea mancare acum" si " te rog da-mi un cutit, sa nu ma murdaresc pe maini".
In adanc tot niste animale suntem pana la urma, si nu ma credeti... deschideti televizoru, dati la stiri, orice stiri... si mai vorbim dupa...

Cuvinte reci...

Te gandesti la trecut vreodata? Te doare cand stii ca nu ai facut totul asa cum ai vrut? Daca, daca, daca...? Ce ar fi schimbat? Probabil ca nimic, dar continui sa te intrebi.

Ai putea descrie vreodata in cuvinte ceea ce ai simtit pentru el? Ceea ce a insemnat el pentru tine? Cate nopti ai pierdut facandu-ti planuri? Crezand ca e pentru totdeauna? Crezand ca viata poate fi asa minunata cum ti-a aratat-o el?

Niciodata nu ai putea exprima in cuvinte adevaratele tale sentimente. Cuvintele sunt fara rost. Cuvintele...sunt doar niste cuvinte. Reci... Moarte... 

Si totusi toti stim ce au insemnat candva cuvintele, cat de tare au putut sa doara? Cat te-ai chinuit atunci sa le uiti? Si mereu iti veneau in gand, nu scapai de ele. Le repetai tu in gand, cu dorinta sadica de a iti face rau pana cand ele nu vor mai insemna nimic pentru tine. Pana cand nu te vor mai rani.

Acum iti vin in gand doar cuvintele lui. Au fost lumea ta. Au fost tot ce ai avut din el. Si totusi tot cuvinte au fost si cand ti-a spus "Adio". Dar...lumea ta s-a distrus prin acel cuvant. Simplu. Repede. Fara nici un avertisment. Te consolezi gandind ca asa a vrut el. Acum...tot ce poti face e sa ii respecti dorinta. O dorinta cruda, pe care nu vrei sa o accepti...

"Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,

Peste toate o lopată de ţărână se depune.

Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri

Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri… "                                                                                                                                                by Vera