Floare mica

O mica floare esti… eu te-am cules, te-am strans in brate, te-am udat… cand vantul a batut eu te tineam sa nu te frangi. Si ai crescut, ai inflorit… erai/esti frumoasa, dar incet a trecut timpul, si ai inceput sa te usuci incet in ochii mei. Apa ce te hranea nu mai era de ajuns, sa te protejez de ploi si vant nu mai conta, tu tot mai mica te faceai si culoarea o lasai in urma. Pe geamul ferestrei te tineam si ma tot uitam, speram, sa vad cum razele soarelui iti vor face frunzele deja uscate sa mai tremure. Nu vroiam sa te las, asa cum erai la inceput mica si firava, acum de doua ori mai mica si firava esti. Vantul bate, vrea sa mi te i-a, dar n-am sa te las sa te rupi/pierzi nici in prima adiere nici un urletul furtunii.

Te-am pretuit floarea mea mica, acum voi lupta, sa te vad cum prinzi iar culoare, niciodata nu ma voi lasa din lupta. Sa ma infrunt cu titanii as putea sa-ti vad iar petalele colorate. Incet am sa te ud, si ingrijesc pana ai sa infloresti.

O floare mica tu vei mai fi!

Vreme

Asteptand vara, soarele si caldura, marea si plaja. Te inchizi acum cand ploua, ca o floare`n noapte. Drumurile se despart, ploaia cade`ncet, si trist. Iarba verde doar ramane, cand in gand nimic nu e. Ea, ... doar ea te duce`n lumea viselor, alinand durerea grea, si cu flori e plina lumea. Florile gandurilor. Si mergand incet apare, brusc dupa`a zorilor culoare, un mic vis. Tresari, incet, pe a pleoapelor ispita, viata fuge...
Si fugi si tu, usor, ca o adiere... ca o bataie de inima, ca o secunda. Nu te vei opri.. timpul nu se va opri. Si apa te-nconjoara, te atinge rece. Adierea de gheata, sunt doar haine ude. Vara inca e departe, amintirile alaturi ne sunt. Adierea lor si durerea ta, merg de mana... si nu se vor opri. Uita, dar nu vei uita. Vara tot va veni, e aici, in inima ta! Gheata.
Ploaia,... nu sa mai oprit.