E clar... am nevoie la munte. Tocmai ce m-am intors de aproape 3 saptamani, dar nu a fost destul. A fost prea putin si prea repede. De frumos, a fost frumos, dar mai trebuia inca o saptamana cel putin. Mai multa salbaticie, mai multa verdeata, mai multa plimbare. Am zis ca am sa scap de munca, si am sa ma eliberez un pic de toate cele. Asa a fost, dar pentru mult prea putin. Ce strang aici in decursul unui an... nu se spala asa usor, cu 5 zile la munte. Cat sa ma mai agat de ele, cat se le mai folosesc ca scut pentru toate tampeniile care sunt la munca...

Momentan e liniste, nu pot sa mint, dar si linistea asta dureaza 2, maxim 3 zile. Vine tornada repede, vin problemele imediat. Si criza... ha ha, asa numita "criza" de care se plang toti, fac toate astea sa para de 2 ori mai grave.

Si totusi Sighisoara, frumoasa cetate, si nu numai... asta e doar un mic gand fugar. Padure, plimbare prin mijlocul ei, sa o auzi, sa o simti, sa o mirosi, sa te lasi pierdut in detaliile ei, sa urmaresti miscarea copacilor, sa admiri orice floare sau muschi ce-ti iese in cale, si sa uiti de orasul mirositor.

Cred ca este a suta oara cand reusesc sa ma plang de munca... si cred ca tot timpul m-as plange daca n-ar fi treaba si sa nu am cand sa scriu de cat de mult as evada de aici.

A venit vara... mai are putin de fapt si isi intra in puteri dupa calendar. Si daca a venit ce... la fel o sa si treaca cum a trecut si jumatate de an fara sa ne dam seama prea bine.

Este clar ca am innebunit! Mi-este frica ca am sa raman legat toata viata de o munca, 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana (asta intr-un caz bun)... si scapare nu prea vad cum as avea. Dar am sa dispar, am sa fug, ma agat de iluzii, de iluzia baniilor. Pe cand o cabana la munte, dar o vila cu gradina in Irlanda?

Si ce daca n-am masina... am avut prea mult timp la scara... acum trebuie sa ne descurcam la munte si cu trenu. Trebuie sa vrei, fara prea multe pretentii si sigur ai sa poti. E si mai mare aventura. Dar iarasi lantul se strange in jurul meu... ca n-am zile de concediu, sau ca nu pot pleca, sau ca altii nu pot pleca... sau orice alte zeci de motive, sa ne pastram acel guler care ni-l pun sefii la intrarea in "curtea" lor. Iesi daca mai poti, sau daca iti permiti.

In zile ca astea n-am chef de nimic, doar putina liniste, si n-ar strica niste instantanee... de as sti sa surprind "frumusetea intr-o punga plimbata de vant" cum zicea pustiul din American Beauty, sa fac cateva poze sa raman si eu mut... si poate ca da... sa mai citesti cateva randuri dintr-o carte, la aer liber (cum mi-a zis V:) ) n-ar strica.

Si ca sa inchei apoteotic...

APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal.

Din cicluul "Puya - Undeva in Balcani" : "Unii conduc masini mai scumpe decat casa unde stau"; intreb eu :

Daca ai avea proiectoare de ceata la masina, le-ai aprinde si cand nu e ceata?

Arhimede : "Dati-mi un punct de sprijin si rastorn Pamantul"

Daca stai prea mult sa te gandesti ce sa scrii, ce sa mai zici, te adancesti prea mult in visare, in ideii, si nu mai iese nimic frumos din ce scrii. Trebuie sa fie spontan, pe moment ideea. Iei un punct de plecare, un cuvant, o propozitie si ii dai bataie cu ce-ti trece prin cap in momentul cand ai vazut-o. Scrii, nu te opresti, te departezi de subiect, te apuci de altu cu legatura la primu, intri in legaturi de care iti aduci acum aminte.. "daaaa, cand eram mic, la scoala imi ziceau...", numai cand incepi iti aduci aminte de unele lucruri de care nici nu mai stiai ca le stii .

La scoala imi spuneau ca pixu strica scrisu, si ca mult mai bun e stiloul. Si mie acum imi place cel mai mult sa scriu cu creionul.. creionul mecanic, cu mina... parca intr-adevar scrii mai frumos, mai elegant. Si ma gandeam cum ziceau toti ca pixu nu e frumos cand scrii cu el.. si acum da, asa e, zic eu.
E simplu.
Zic simplu.
Mi-am pierdut sirul gandurilor si acum incerc sa continui, dar deja sunt prea incarcat cu vorbele celor din jur (se certa sefu cu altii). NU mai reusesc nimic. Vreau sa plec, sa inchei ziua de munca, m-am saturat.

E mult mai usor sa scrii, ignori pe cei din jur, gandurile tale au prioritate.












Aceleasi "idei" de salamandra vezi pe aici... zic salamandra, pentru ca merge incet, se taraste, se baga pe sub crengi, ramuri, frunze.. isi face loc.
E rezistenta, e una din cele mai vechi specii care a rezistat de-a lungul timpului.

Ma repet. Ce limitat sunt. Sa trecem peste, ca peste tot e la fel, trebuie doar sa te acomodezi cu ideea si cu persoanele. Unii sunt sigur ca stiu mai bine cum sta treaba, poate eu sunt ala mic care nu stie, si ramane tot mai uimit. Ar trebui sa "cresc" !

Bomboanele scumpe sunt mai dulci?