1.CHIŢIBÚŞ, chiţibuşuri, s.n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanţă; mărunţiş, fleac. ♦ Tertip, şmecherie de care uzează cineva pentru a obţine ceva;
Zambesc dintr-un colt al gurii, pierdut… cu ochii goi, indreptati catre nimic si nimeni. Toate amintirile imi vin deavalma in cap, una mai puternic ca alta… nu pot sta neclintit la toate astea. Frumoase si rele, dulci si amare, se strang toate si se deruleaza in mintea mea. Sunt inchis in mine, si incerc sa le vad pe toate. Imi amintesc ce bine era cand puneam amandoi capul pe perna, unul langa altul ne priveam si zambeam. Unde te-am lasat… cand te-am scapat din maini? Cand, puful meu, te-a luat timpul si eu am ramas in urma?
Ochii tai, buzele tale le-as mai musca o data. Inchide ochii si simte-mi rasuflarea, e tot ce ai nevoie, ea iti va spune cum sangele-mi arde cand te simt aproape. Mirosul tau trandafiriu din cap nu-l pot scapa, gatul fin si dulce l-as saruta, si pierdut in mireasma ta eu m-as lasa, purtat catre un vis ce nu-l voi mai uita.
Stai si dormi langa mine, un somn linistit si calm, acum stiu sigur ca esti a mea, frumoasa mea, printesa mea, viata mea. Dar se face face dimineata… soarele rasare, te mangaie pe obraz, eu nu sunt acolo. Ca un demon m-a alungat, si a trebuit sa plec, dar ma voi intoarce, si te voi simti iar langa mine, voi pretui ce avem, amintirile vor veni iar in minte, si te voi cunoaste iar… in fiecare zi iar si iar. Mor si inviu. Dar speranta nu-mi piere, sarutul ti-l astept pentru o noua zi sa-mi dai putere, sa inving si moartea! Timpul e prea rapid... trece si ma uita, langa tine nu mi-e de ajuns nici o viata, dar o secunda?! Si te voi pierde diminetii... te voi pierde in fiecare zi... si te voi recuceri dinou. O mangaiere iti intind... si cu ai tai ochii inchisi tu stai si astepti o vorba`n vant, orice cuvant, nu stii cine sunt... timpul mi-e `npotriva, iti spun: "sunt eu, ingerul tau negru"
O mica floare esti… eu te-am cules, te-am strans in brate, te-am udat… cand vantul a batut eu te tineam sa nu te frangi. Si ai crescut, ai inflorit… erai/esti frumoasa, dar incet a trecut timpul, si ai inceput sa te usuci incet in ochii mei. Apa ce te hranea nu mai era de ajuns, sa te protejez de ploi si vant nu mai conta, tu tot mai mica te faceai si culoarea o lasai in urma. Pe geamul ferestrei te tineam si ma tot uitam, speram, sa vad cum razele soarelui iti vor face frunzele deja uscate sa mai tremure. Nu vroiam sa te las, asa cum erai la inceput mica si firava, acum de doua ori mai mica si firava esti. Vantul bate, vrea sa mi te i-a, dar n-am sa te las sa te rupi/pierzi nici in prima adiere nici un urletul furtunii.
Te-am pretuit floarea mea mica, acum voi lupta, sa te vad cum prinzi iar culoare, niciodata nu ma voi lasa din lupta. Sa ma infrunt cu titanii as putea sa-ti vad iar petalele colorate. Incet am sa te ud, si ingrijesc pana ai sa infloresti.
O floare mica tu vei mai fi!
Este asa plictisitor tot ce se discuta si ce se intampla aici, parca as fi intr-un film ieftin horror, in care urmeaza sa se intample ceva… si actorii de mana a 3-a nu stiu nici macar sa se prefaca ca joaca un rol… parca ar citi de pe o foaie invizibila fara pic de intonatie, si punctuatie. Dar acest film, ieftin asa cum e el.. nu e pentru cei slabi de inima. Nu rezista multi. Caci multe lucruri rele se intampla, carnea e mancata din interior… mintea iti este controlata de cuvinte ce taie adanc in creier. Nu mai ramai intreg, dupa ce ai trecut prin acest film ieftin.
Toti stau, calmi si linistiti, fiecare la biroul lui, ascunzadu-se dupa monitorul lui, incercand sa para interesat de ceea ce face, sau interesant… nu stiu inca. Unul scrie ceva cu un creion mult prea nou pentru a crede ca el chiar munceste; altul se uita atent in monitor de parca ar citi ceva, dar ce citeste nimeni altul nu stie, ar putea citi legislatie, dar la fel de bine ar putea citi zece moduri de a scapa nevinovat dupa o crima sau cum sa planuiesti o crima ori cine stie ce alte perversitati. Un semn de intrebare atarna si asupra celorlalti, unul da frenetic din mouse, altul bate la tastatura de parca chiar ar avea ceva important de facut… dar nimic nu pare ceea ce este, si daca este ceea ce crezi, atunci gandesti gresit. Unii sunt cuprinsi de euforie, dar aici este doar oboseala care isi spune cuvantul sau poate chiar nebunia s-a instalat in locurile intunecate ale mintii noastre. Ascuns acolo, lasat cat mai jos, stai si mai arunci o privire in jurul tau, si ii privesti pe cei ce te inconjoara de atata timp, si iti zici, ce specii de oameni exista pe lumea asta… dar si tu esti o creatura la fel de ciudata.
Nu te poti impotrivi, iti vine sa tipi cat te tin plamanii.
Te trezesti dimineata in mijlocul naturii, cu cerul senin deasupra ta. Aerul curat de padure iti umple simturile si plamanii. A mai trecut o zi, ai mai scapat de un chin, de o durere. Acum urmeaza alta zi, alta provocare, ai sa mai treci si pe asta? Pasarile canta frumos in copacii ce te inconjoara. Razele soarelui de dimineata te mangaie usor, si esti invaluit in caldura lui binevoitoare. Pentru un moment este bine, lipsit de griji. Fosneste padurea sub adierea vantului. Liniste si pace.
Vreau sa ma ridic in picioare, dar nu ma asculta, sunt istovit, durerea ce-mi trece prin genunchi ajunge in inima ca o sulita, cad... Cum am ajuns in aceasta situatie inca nu-mi pot da seama, refuz sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Natura imi este prietena, ma salvat pana acum, ma ajuta inca sa mai supravietuiesc. Acum insa incep sa nu o mai suport, soarele nu ma mai mangaie, ma arde, imi usuca buzele, ma istoveste. Trebuie sa ma duc cei doi km pana la izvor, din locul unde mi-am facut asa zisa casuta a mea, doar un loc mai ferit, unde pot dormi mai linistit. Acum patru zile cand am gasit si culcusul si izvorul am zis ca este o distanta totusi mica, nu ma deranja. Nu ma deranjat nici in urmatoarea zi. Dar a devenit din ce in ce mai greu, iar astazi este chiar un chin. Sunt oare pierdut? Nici n-am incercat sa caut o iesire, nici nu am incercat sa vad unde sunt.
Ma cauta cineva oare?
Este greu in astfel de situatii, vedeam la televizor oameni in astfel de situatii, era usor sa-i privesti prin televizor, nici nu ma puneam in situatia lor, doar dadeam din gura, comentam, nu mi-era greu. Dar acum sunt in acea situatie, eu sunt in acea situatie. SI mi-e greu.