INNA - Hot

Am cautat ceva timp melodia, e simpla, micutza.. da-mi place.


Are si 2-3 versuri :
"You belong to me
I belong to you
Fire from my heart
Burning just for you
When you're far away
I'm in love with you
Feeling that so high
What can i do
Fly like you do it
like you're high
like you do it
like you fly/try
like you do it
lïke a women"

Ziua de Luni

O zi de luni, ca oricare, atunci cand muncesti sau de duci la scoala... iti vine sa-i bati pe toti, sa tipi sa urlii, sa dormi, sa ignori, sa fugi... O simpla zi prin care incepe calvarul... si asa si cuvantul de azi:

POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat.

Ce bine suna cuvantul asta azi.
Aseara pana sa adorm, m-am uitat la un documentar pe B1 cred, despre comunism, caderea lui, ceva destul de interesant, nu foarte, dar ce mi-a placut in afara de documentarul in sine (care nu l-am vazut tot) era ca aratau imagini de prin `80 cu oamenii aceea, cum erau ei simpli, si cum ii stiu din copilarie, cum stiu poporul roman de atunci, cu imbracamintea simpla cu caciulile groase si mari din blana; acum dupa comunism... ce-am ajuns?! unde am ajuns... fite de n-ai loc sa umbli pe strada, si alte prostii... si am adormit cu unele ganduri... ca mai bine sigur n-am ajuns...
Cat mai dureaza?

Cuvantul si poza zilei ;)

1.CHIŢIBÚŞ, chiţibuşuri, s.n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanţă; mărunţiş, fleac. ♦ Tertip, şmecherie de care uzează cineva pentru a obţine ceva;
2. CHIŢIBÚŞ s. v. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug.

Simple ganduri...

Stateam si ma gandeam... ieri cand veneam cu masina de la munca... visam sa castig la loto, sa am bani sa nu-mi mai trebuiasca nici munca, nici trezit de dimineata, nici griji ca am rate sau ca trebuie sa platesc cine stie ce si nu am cu ce. Da, acum cand esti in ananghie cu banii, vrei bani, maine cand am sa racesc, si o sa ma doara plamanii in piept... am sa-mi doresc sa ma fac bine, sa nu mai trag cu tusea si cu temperatura, vreau sa pot respira bine, sa ma ridic din pat sa ies afara... nici un gand la bani, atunci nu-mi mai trebuie. Apoi peste o saptamana ma fac bine, dar ma cert cu iubita, atunci nici sanatatea nu-mi trebuie, nici de bani nu-mi pasa, imi doresc sa ne fie bine, sa ne iubim si sa trecem peste greutati. Ma gandesc la viata in totalitate, care este ea, jumatatea mea.
Si iute asa imi dau seama ce fiinta limitata este omul... pentru ca nu cred ca numai eu gandesc asa... in mare sau mica masura, toti ajungem la aceste ganduri sau trecem pe langa ele, atingand cate un punct. Cel mai inteligent om de stiinta cu atatea ganduri si idei, poate idei de geniu, si nu cred sa nu fi trecut si el prin aceste idei.
Deci la ce se rezuma totul... la niste porniri animalice, din parte cea mai veche a creierului nostru.. suntem niste neanderthali cu alta piele... degeaba incercam sa parem niste "civilizati", caci nu ne iese, oricat am incerca... calcam stramb. Nu eu, nu tu, poate nici ei... intr-un mod tare vizibil... dar gandurile tale sunt o amestecatura de "da ba cu bata, u u u, eu vrea mancare acum" si " te rog da-mi un cutit, sa nu ma murdaresc pe maini".
In adanc tot niste animale suntem pana la urma, si nu ma credeti... deschideti televizoru, dati la stiri, orice stiri... si mai vorbim dupa...

Cuvinte reci...

Te gandesti la trecut vreodata? Te doare cand stii ca nu ai facut totul asa cum ai vrut? Daca, daca, daca...? Ce ar fi schimbat? Probabil ca nimic, dar continui sa te intrebi.

Ai putea descrie vreodata in cuvinte ceea ce ai simtit pentru el? Ceea ce a insemnat el pentru tine? Cate nopti ai pierdut facandu-ti planuri? Crezand ca e pentru totdeauna? Crezand ca viata poate fi asa minunata cum ti-a aratat-o el?

Niciodata nu ai putea exprima in cuvinte adevaratele tale sentimente. Cuvintele sunt fara rost. Cuvintele...sunt doar niste cuvinte. Reci... Moarte... 

Si totusi toti stim ce au insemnat candva cuvintele, cat de tare au putut sa doara? Cat te-ai chinuit atunci sa le uiti? Si mereu iti veneau in gand, nu scapai de ele. Le repetai tu in gand, cu dorinta sadica de a iti face rau pana cand ele nu vor mai insemna nimic pentru tine. Pana cand nu te vor mai rani.

Acum iti vin in gand doar cuvintele lui. Au fost lumea ta. Au fost tot ce ai avut din el. Si totusi tot cuvinte au fost si cand ti-a spus "Adio". Dar...lumea ta s-a distrus prin acel cuvant. Simplu. Repede. Fara nici un avertisment. Te consolezi gandind ca asa a vrut el. Acum...tot ce poti face e sa ii respecti dorinta. O dorinta cruda, pe care nu vrei sa o accepti...

"Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,

Peste toate o lopată de ţărână se depune.

Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri

Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri… "                                                                                                                                                by Vera

Inger negru

Zambesc dintr-un colt al gurii, pierdut… cu ochii goi, indreptati catre nimic si nimeni. Toate amintirile imi vin deavalma in cap, una mai puternic ca alta… nu pot sta neclintit la toate astea. Frumoase si rele, dulci si amare, se strang toate si se deruleaza in mintea mea. Sunt inchis in mine, si incerc sa le vad pe toate. Imi amintesc ce bine era cand puneam amandoi capul pe perna, unul langa altul ne priveam si zambeam. Unde te-am lasat… cand te-am scapat din maini? Cand, puful meu, te-a luat timpul si eu am ramas in urma?

Ochii tai, buzele tale le-as mai musca o data. Inchide ochii si simte-mi rasuflarea, e tot ce ai nevoie, ea iti va spune cum sangele-mi arde cand te simt aproape. Mirosul tau trandafiriu din cap nu-l pot scapa, gatul fin si dulce l-as saruta, si pierdut in mireasma ta eu m-as lasa, purtat catre un vis ce nu-l voi mai uita.

Stai si dormi langa mine, un somn linistit si calm, acum stiu sigur ca esti a mea, frumoasa mea, printesa mea, viata mea. Dar se face face dimineata… soarele rasare, te mangaie pe obraz, eu nu sunt acolo. Ca un demon m-a alungat, si a trebuit sa plec, dar ma voi intoarce, si te voi simti iar langa mine, voi pretui ce avem, amintirile vor veni iar in minte, si te voi cunoaste iar… in fiecare zi iar si iar. Mor si inviu. Dar speranta nu-mi piere, sarutul ti-l astept pentru o noua zi sa-mi dai putere, sa inving si moartea! Timpul e prea rapid... trece si ma uita, langa tine nu mi-e de ajuns nici o viata, dar o secunda?! Si te voi pierde diminetii... te voi pierde in fiecare zi... si te voi recuceri dinou. O mangaiere iti intind... si cu ai tai ochii inchisi tu stai si astepti o vorba`n vant, orice cuvant, nu stii cine sunt... timpul mi-e `npotriva, iti spun: "sunt eu, ingerul tau negru"

Floare mica

O mica floare esti… eu te-am cules, te-am strans in brate, te-am udat… cand vantul a batut eu te tineam sa nu te frangi. Si ai crescut, ai inflorit… erai/esti frumoasa, dar incet a trecut timpul, si ai inceput sa te usuci incet in ochii mei. Apa ce te hranea nu mai era de ajuns, sa te protejez de ploi si vant nu mai conta, tu tot mai mica te faceai si culoarea o lasai in urma. Pe geamul ferestrei te tineam si ma tot uitam, speram, sa vad cum razele soarelui iti vor face frunzele deja uscate sa mai tremure. Nu vroiam sa te las, asa cum erai la inceput mica si firava, acum de doua ori mai mica si firava esti. Vantul bate, vrea sa mi te i-a, dar n-am sa te las sa te rupi/pierzi nici in prima adiere nici un urletul furtunii.

Te-am pretuit floarea mea mica, acum voi lupta, sa te vad cum prinzi iar culoare, niciodata nu ma voi lasa din lupta. Sa ma infrunt cu titanii as putea sa-ti vad iar petalele colorate. Incet am sa te ud, si ingrijesc pana ai sa infloresti.

O floare mica tu vei mai fi!