Breaking Benjamin

It's a crime you let it happen to me
Nevermind, I'll let it happen to you
Out of mind, forget it there's nothing to lose
but my mind and all the things I wanted

Evertime I get it I throw it away
It's a sign, I get it, I wanna stay
by the time I lose it I'm not afraid
of looking at you truly fake it

How can I believe when this cloud hangs over me
You're the part of me that I don't wanna see

Forget it

There's a place I see you follow me
Just a taste of all that might come to be
I'm alone but only breath you can breath 
to question every answer coming

Just send away
Please me let me stay
Coming your way

Forget it

It's a crime you let it happen to me
Out of mind, I love it, easy to please
Nevermind, forget it, just memories
All the pain inside a spiral notebook

Just send away
Please let me stay
Coming your way
I can live forever here

Forget it

How can I believe when this cloud hangs over me
You're a part of me that I don't wanna see

Cersind mancarica (pe timp de criza)

TRÚFĂ¹, trufe, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată. – Din fr. truffe. 

Probabil stiati de trufe... dar stiati si faptul ca un kg se vinde cu pana la 1800 Euro ... (cele negre sunt cele mai scumpe, se mai numesc "trufe negre diamant")?

Si ca un catelus expert dresat sa gaseasca aceste delicatese costa aproape 5000 Euro?

Un amanunt (partea 1)

Lacrima amara... numai minciuni si vorbe in vant. Totul se ducea de rapa, era in picaj liber. Pamantul era ultima oprire. Nici macar durere in suflet nu putea simti... trecuse de acel sentiment, acum erau ace, cutite, o tortura a inimii ce depasea pragul de lacrimi. Dar ele curgeau, fara nici un gest al fetei, doar apa sarata eliminata de ochii reci.

Se invartea totul, biroul, calculatorul, usa... toata camera era prinsa intr-un vartej si ea era in mijloc. Vroia sa inchida ochii, si sa se minta, sa transforme totul... sa fie departe pe o campie intinsa, inconjurata de flori frumoase, inmiresmate, colorate, cu vantul ce ii adia prin par. Sa fuga fara oprire, sa aiba inima plina de frumusetile lumii si nimic altceva. Fluturi si albine, sute de vietati mici ce nu cunosc durerea, ce nu cunosc razbunarea. Ei se sting, si nu stiu. 

Apa rece o aduse putin cu picioarele pe pamant. Era in fata oglinzii de la baie... si-si privea chipul de piatra, pe care doua siroaie trasesera linii prin fardul scump. Sa se dea batuta acum, sa dea totul uitarii si sa o ia de la capat, sa stearga cu buretele si sa mai incerce o data... sa deschida "parasuta" ce ar fi salvato de la o moarte sigura? De ce-ar face-o..., sau mai bine zis... de ce-ar face-o fara razbunare? 

Oglinda se sparse in mii de cioburi mici si alte bucati mari, sangele i se prelinse pe frunte, parul acum cinci minute curat si aranjat mai ceva ca intr-o revista de moda, era acum naclait de sangele rosu si gros. Ochii isi vedeau reflexia in singura bucata de geam ramasa lipita de peretele odata curat. Mainile se mai zbateau in dorinta de a mai prelungi inevitabilul val al mortii. Cautau sa o scape din inclestarea de otel ce ii lipise craniul de oglinda, si mai ales acea bucata care ii intra adanc in scalp. Simtea cum pielea e smulsa si sangele curgea in siroaie mai mari... un ultim spasm si unghiile, cu o manichiura franceza perfecta, isi gasira inamicul, si trasera cu furie dungi in carnea lui.

Un amanunt (partea 3)

Noaptea nu prevestea nimic bun. Drumul care il apucase parea fara sfarsit in noaptea neagra ce se asternea in fata lui. Pasii se auzeau in linistea deplina ce domnea. Strada pietruita pe care pasea  era umeda de la ceata ce se lasase in acele minute tarzii ale noptii. Parcul aparea putin cate putin din valurile obsucure ale noptii.  Ceata era deasa si acoperea totul ca o perdea de fum. Pasul ii era grabit... mai ales acum.

Vantul abia misca copacii din jurul lui, mersul ii era sigur chiar si in acea intunecime. Il facuse de nenumarate ori. Trebuia sa ajunga la scoala cat mai repede. Frunzele in miscarea lor mai alinau linistea de mormant. Gandul ii fugea in diferite scenarii, cladea si distrugea imagini; cum la ora aceea, de ce acolo, cand se intamplase? Era total distantat de parcul ce-l traversa.  Isi dorea ca totul sa se termine cat mai repede, sa fie ceva simplu, sa rezolve.

O pala de vant mai puternica, il lovi in spate. Un fior ii trecu prin tot corpu si ii intrerupse sirul gandurilor. Se opri. Realiza pentru prima data ca o tacere il inconjura. Nici o pasare, nici o masina, nici vre-un betiv care sa impinga un carucior. Nimic. El, noaptea si ceata... si acel vant care-l trezi din visare. Si totusi... se auzea ceva...  da,da... in departare, era un sunet. Mai degraba un planset, un urlet de durere ascutit. Acum ca-l auzi deveni mai puternic, un urlet neomenesc, ce se prelungea minute in sir. Cineva sau ceva plangea in ceata de carbune. Luminile parcului se estompasera de mult. El si plansetul.

Nu mai gandea... sangele inghetase in vene, si o teama ii cuprindea intreg corpul. Putea fi orice, un animal in chinuri, dar noaptea si linistea transformasera gandurile logice si normale in vise metamorfozate, pline de strigoi, sange, durere, miros de carne putrezita. Totul devenise posibil in mintea deja pierduta in frica. Cadavre de animale, sange tasnind din capetele sparte, membre imprastiate pe camp, carne pe oase putrezita. Mintea ii era bolnava, si cuprinsa de toate filmele de groaza la care rasese in ultimele luni. Erau o gluma, ERA o gluma. Trebuia... cineva ii facuse o farsa... da! acum totul se leaga. Mult prea usor i-am desconspirat. Si un ras isteric il cuprinse, si-si dadu drumul la hohote.

Inima incepu sa-i bata cu puterea unei locomotive. Rasul se transforma in urlet de spaima... dar, nici acesta nu se auzi in linistea deplina ce inghiti orice sunet.

Pamantul

Mi-a placut mult cand am citit... 

"Un scurt exercitiu de imaginatie ne arata faptul ca daca am restrange intreaga istorie de 4,56 de miliarde de ani a Pamantului intr-o singura zi, o ora ar reprezenta echivalentul a 190 de milioane de ani, un minut ar ocupa o perioada de 3,2 milioane de ani si asta in timp ce o secunda ar avea nu mai putin de 53.000 de ani. Intr-un asemenea calendar imaginar, primele forme de viata apar la aproximativ 8 ore dupa formarea Terrei. In urma cu o ora si 19 minute ar fi inceput dominatia dinozaurilor, perioada ce se incheie dupa numai 59 de minute de existenta. Tot atunci, adica in urma cu 20 de minute, primele primate isi fac aparitia pe scena lumii. Iar daca va intrebati cand a aparut omul pe aceasta scara a timpului, ei bine… intreaga istorie a speciei noastre dureaza de mai putin de 4 secunde." citat de pe site-ul Descopera, restul articolului il gasiti aici.

Quotes

Benjamin Button: For what it's worth: it's never too late or, in my case, too early to be whoever you want to be. There's no time limit, stop whenever you want. You can change or stay the same, there are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. I hope you make the best of it. And I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people with a different point of view. I hope you live a life you're proud of. If you find that you're not, I hope you have the strength to start all over again. (The Curious Case of Benjamin Button).

Narrator: This is your life and it's ending one minute at a time. (Fight Club)

Private Reiben: What's the saying? "If God's on our side, who the hell could be on theirs?" 
Upham: "If God is for us, who could be against us?" 
Private Reiben: Yeah, what'd I say?   (Saving Private Ryan)

Red: Let me tell you something my friend. Hope is a dangerous thing. Hope can drive a man insane. 

Red: Get busy living, or get busy dying. (The Shawshank Redemption)

Hannibal Lecter: [on telephone] I do wish we could chat longer, but... I'm having an old friend for dinner. Bye. (The Silence of the Lambs)

Dark Witch: [to Romualdo] You love only me. 
Fantaghiro: No, he doesn't love you! And besides, how can you call it love when you've cast a spell on him? 
Dark Witch: In love there's always a spell, my dearie. (Fantaghiro 2)

Susan Storm: You were at 4,000 degrees Kelvin! You were approaching Super-Nova! 
Johnny Storm: Sweet! 
Susan Storm: No, not "sweet"! That's the heat of the sun! 
Reed Richards: You could kill yourself, other people, and burn up the atmosphere, ending all human life as we know it. 
Johnny Storm: Got it. Super-Nova bad (Fantastic Four)

Criza

Este criza, peste tot, in toti si toate. 

Suntem in ianuarie 2009, inca un an a mai trecut peste noi... grijile, bucuriile, frumusetile lui 2008 si-au gasit un coltisor al mintii sa fie depozitate si in mare parte uitate, cu mici exceptii. Sarbatorile au fost, au trecut, vor veni si altele... abia le asteptam, dar vor trece si acelea. Cu 2009 in coaste, care mai de care mai tristi, mai fara viata, muncim, sau incercam sa tinem strans cu dintii de munca, bani aruncati la banci, salarii micsorate, toate`s negre.

La ce ne mai asteptam in urmatoarele luni?... Azi ma simt mai blue... (poate ca e zi de salariu, si stiu ca ii iau si ii dau mai departe pe toti)... vreamea e urata, raceala bate la usa... mi-e greu sa ma ridic si de pe scaun sa-mi fac cafea. Internetu abia merge... din 5 in 5 minute, face pauze.

Parca pana ieri eram mai increzator in ce va urma... dar am mai auzit una alta, stiri, radio... parca nimic nu merge spre bine, totul merge in jos si mai jos. Unde se vrea a ajunge? Sa fim toti pe strada?... pai daca se continua asa... deja economia nu va mai functiona sub nici o forma, iar declinul o data inceput se va adanci si mai mult. 

Dar toate sunt povesti pentru un anumit procent dintre noi... nu-l cunosc, si mi-e teama sa-l aflu. Acest procent de oameni, nu prea dau doi bani pe criza... si doar se joaca, ei au destule cat sa mai traiasca inca o mie de vieti in criza la "full potential". 

Mai am putin si o sa ma apuc sa cand seara de la 5 la 9 la coltul strazii pentru un banut in plus. Nu mai stiu cum sa ma agit, sa ma zbat, sa ma intind in stanga si`n dreapta... de obicei reuseam, dar acum nu mai stiu ce si cum. 

Dupa o zi de munca care trece fara nici o satisfactie, doar o insiruire de minute si ore pierdute in hartii si calculator, nimic nu mai e de facut, doar sa stai ca o leguma, impachetat in patura si butonand o telecomanda sau intr-un caz mai fericit sa te pierzi in citirea unei carti de aventuri, si sa intri in pielea personajului sa vezi unde-l mai duc calatoriile lui lipsite de griji si crize.

Un sarut pentru puicul meu ce imi e alaturi si in acest moment de impas, ce a cuprins tara.