The pure morning

Te trezesti dimineata in mijlocul naturii, cu cerul senin deasupra ta. Aerul curat de padure iti umple simturile si plamanii. A mai trecut o zi, ai mai scapat de un chin, de o durere. Acum urmeaza alta zi, alta provocare, ai sa mai treci si pe asta? Pasarile canta frumos in copacii ce te inconjoara. Razele soarelui de dimineata te mangaie usor, si esti invaluit in caldura lui binevoitoare. Pentru un moment este bine, lipsit de griji. Fosneste padurea sub adierea vantului. Liniste si pace.

Vreau sa ma ridic in picioare, dar nu ma asculta, sunt istovit, durerea ce-mi trece prin genunchi ajunge in inima ca o sulita, cad... Cum am ajuns in aceasta situatie inca nu-mi pot da seama, refuz sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Natura imi este prietena, ma salvat pana acum, ma ajuta inca sa mai supravietuiesc. Acum insa incep sa nu o mai suport, soarele nu ma mai mangaie, ma arde, imi usuca buzele, ma istoveste. Trebuie sa ma duc cei doi km pana la izvor, din locul unde mi-am facut asa zisa casuta a mea, doar un loc mai ferit, unde pot dormi mai linistit. Acum patru zile cand am gasit si culcusul si izvorul am zis ca este o distanta totusi mica, nu ma deranja. Nu ma deranjat nici in urmatoarea zi. Dar a devenit din ce in ce mai greu, iar astazi este chiar un chin. Sunt oare pierdut? Nici n-am incercat sa caut o iesire, nici nu am incercat sa vad unde sunt.

Ma cauta cineva oare?

Este greu in astfel de situatii, vedeam la televizor oameni in astfel de situatii, era usor sa-i privesti prin televizor, nici nu ma puneam in situatia lor, doar dadeam din gura, comentam, nu mi-era greu. Dar acum sunt in acea situatie, eu sunt in acea situatie. SI mi-e greu.

Afara si inauntru

Ma ajuta cineva sa gandesc, sa-mi spuna ce urmeaza sa gandesc, pentru ca mie sincer mi-e lene... fara chef fara putere. Nimic interesant, nimic frumos... doar ceasul care isi numara secundele, si eu care astept sa plec acasa.
Grea e trecerea timpului in momente ca astea... si altadata, unde a zburat? Timpu asta ne pacaleste, se joaca cu noi, stie mai bine ce face...
Mai faci una, mai faci alta sa mai vezi un minut alunecand... dar stau a ma intreba, chiar vrem sa treaca timpu... acum da, dar cat de pretios e in alte clipe.
Ce vrem de fapt... cine stie? ne spune si noua?... noi vrem multe, nici nu e indoiala. Vrem cat putem pana la urma.
Eu ce vreau acum... doar sa mai treaca doua, trei minute sa se faca patru jumate sa plec acasa, pentru ca la munca uneori te simti doar intre 4 pereti (de fapt vreo 6), si aici se termina gandirea ta... apoi cand iesi din acea incapere limitata pori gandi liber si te poti indrepta spre cealalta viata a ta. Munci opt ore cel putin, 8-10 ore dormim, ne mai raman si noua intre 6 si 8 ore in cel mai fericit caz. Si in aceste ore cate trebuie sa facem?... multe, acum fug minutele de nu stii cum sa grabesti pasu sa le ajungi din urma.
Doua vieti birou si acasa. In interiorul gardului, si afara pe iarba verde. E bine ca mai putem intinde mana, si mai facem legatura cu exteriorul si atunci cand suntem la "inchisoare"... ca altfel nu era nici o diferenta.
"Inchisoare" pentru ca asta ne devine munca... inconjurati de credite, plati, telefoane, intretineri... suntem mai ceva ca prizonierii, care ies de acolo si nu mai vor sa se intoarca, dar noi ne intoarcem de bunavoie.
Dar munca iti aduce si satisfactii (si cati nervi nu mai zic, stres...), satisfactii care cantaresc cat un mare nimic, ca tot cat vrea al tau "temnicer" sa te plateasca vei primi la sfarsit de luna. Cine suntem noi in ochii lor... (care noi?... aaaa, voi munciti pentru mine?... continuati, nu va sfiiti, ca nici data viitoare n-am sa va recunosc)...
Cat ma abtin, cat de frumos vorbesc cand ar trebui sa fiu mult mai rau, mult mai explicit, ca doar traim intr-o tara libera, cu libertate la cuvant... libertatea presei... dar nu are rost. Cei care stiu... stiu si fara sa mai zic nimic la ce ma refer.
Asta e viata noastra, a celor mai mici dintre noi, care ne straduim mult.

EMO - alt motiv

Totul a inceput de la o simpla stire, ma uitam, e adevarat pe b1 TV, dar... am mai vazut si la alte stiri, cum ca o fata s-a aruncat de la etajul 10 pentru ca era deprimata, trista, abatuta, melancolica, etc. Ea facea parte dintr-o organizatie numita EMO. ( EMO - am citit pe net, vine de la "emotional" ). Am zis, bine, naspa, tineretu` e din ce in ce mai nebun, sufera.. ma rog, am trecut peste. Au mai trecut cateva zile, si plimbandu-ma prin programe, mai vad iar un titlu... " un baiat a zis ca atunci cand e trist, se taie " tot cu gruparea EMO. A maitrecut o zi, si " un baiat din Bihor din gruparea EMO s-a spanzurat".
De aici deja m-au facut curios, sa vad si eu ce era cu organizatia asta. Acum 10 minute m-am pus la calculator, sa ma uit pe net... sa vad care e treaba. Dupa ce am citit una alta.. mai multe ganduri au aparut, nici nu stiu mai pot sa le orandui pe toate. Mai intai sa zic ce zice pe pagina care am gasito prima dupa un google.

"Termenul de “emo” vine de la "emotional" care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat.
“Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca “filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprima” (in cazul altora).
Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi “emo” ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona.

http://www.emo-kids.ro/

In primul rand, m-am gandit, pustii astia, sunt deprimati in realitate? cum zic "specialistii"? Ce au patit? Ce au in cap? Noi sigur nu putem intelege... doar daca ajungem in acea postura...

Dar chiar asa, ce se intampla? Pana acum nu se mai sinucideau? Nu se mai spanzurau?

Si nu mai era EMO, asta... adunci in numele carei oragnizatii se sinucideau?... nu inteleg, mai sufera ei, nici nu indraznesc sa zic altceva... dar de ce atata durere, atata sange si cruditate.

In urma lasi fum, si cenusa... dar poate tocmai ca asta si vor. Sa plateasca parintii!

Dar de ce sa sufere ei?... alte optiuni nu exista?... si cu ce-i ajuta gruparea asta?

Macar vorbesc intre ei?... macar se dojenesc unii pe altii?

SAU "hai sa ne ucidem fratilor ca e mai simplu".... mai copii mai, nu sunt eu mare, n-am 80 de ani, MAI!!... da viata e grea oricum... suferim oricum, si aia care zambesc, si aia bogati si aia saraci si NOI!

Toti sufera intr-un fel sau altu... nu se merita se ne irosim viata pentru cineva care nu merita, daca asta credeti! Deci nu lor le-ai facut cel mai mare rau, voua va faceti raul cel mai mare! Platiti pretul suprem, pentru ce? pentru 1 luna, 2 luni, 1 an mxim de suferinta?... ca oricum ei uita... ca oricum n-ati fi contat....

Cam astea ar fi gandurile mele, amestecata, oricum ma bulverseaza... nu pot sa le expun pe toate... Si urmatorul gand, am vazut... intr-o poza pe care nu am reusit sa o gasesc... ca "emo is like goth, for pussies"...
Noi romanii cred ca suntem mai "speciali" ( sa nu zic prosti ) pentru ca eu nu am auzit, (poate sunt mai limitat) ca aia din goth, de afara ca se sinucid chiar asa... ei sunt un grup mai aparte, care gandeste altfel, se imbraca in negru, asculta muzica lor... nu se supun unor reguli... e problema lor, scrie si pe pagina dedicata (http://www.goth.net/goth.html).
Mai fiecare gandim altfel, fiecare ascultam muzica lor, si mai mult sau mai putin nu e supunem regulilor... dar noi nu avem curajul sa ne organizam, sa na strangem in grupuri... si deci din partea mea felictari, si bravo lor ca sunt uniti si au reusit, si la fel si EMO, care sunt mai emotivi, si ma suferinzi...da pana in momentu care dai vina pe tot felul de lucruri sa te sinucizi.
Ideea de baza era ca emo nu e nimic ca goth... din partea mea... am sa mai vorbesc despre asta... dar ca sa nu gersesc am sa pun pauza aici, sa ma mai documentez sa nu vorbesc aiurea, si pe langa.

Si din astea, poti sa vorbesti si sa gasesti foarte multe subiecte... ca pustiul ala care si-a ucis parinti si a dat vina pe filmu matrix, pe niste pusti care au omorat in liceu nu stiu cati colegi dand vina iar pe alt film ( nu mai stiu numele, dar daca urmariti discovery... stiti ce zic).

Concluzie : "Guns don`t kill people, people kill people. "

Vreme

Asteptand vara, soarele si caldura, marea si plaja. Te inchizi acum cand ploua, ca o floare`n noapte. Drumurile se despart, ploaia cade`ncet, si trist. Iarba verde doar ramane, cand in gand nimic nu e. Ea, ... doar ea te duce`n lumea viselor, alinand durerea grea, si cu flori e plina lumea. Florile gandurilor. Si mergand incet apare, brusc dupa`a zorilor culoare, un mic vis. Tresari, incet, pe a pleoapelor ispita, viata fuge...
Si fugi si tu, usor, ca o adiere... ca o bataie de inima, ca o secunda. Nu te vei opri.. timpul nu se va opri. Si apa te-nconjoara, te atinge rece. Adierea de gheata, sunt doar haine ude. Vara inca e departe, amintirile alaturi ne sunt. Adierea lor si durerea ta, merg de mana... si nu se vor opri. Uita, dar nu vei uita. Vara tot va veni, e aici, in inima ta! Gheata.
Ploaia,... nu sa mai oprit.

Prin natura

Ma uitam pe poze, asa pe google, sa vad despre lilieci, si vad ca nu sunt singurul care a ajuns pe la pestera liliecilor, ci mai sunt cativa constanteni care observ ca nu se dau inapoi de la o aventura mica, de la plimbare prin natura. Frumos, n-am ce zice, ma bucura faptul asta. Macar nu am ramas maniaci dupa calculator, sa stam si in weekenduri lipiti de monitoare, ca si asa stam in restul saptamanii, ori la munca, ori acasa.
Mi-ar place sa ne intalnim, noi, cei care mai vor sa se si plimbem, sa facem o plimbare cu totii, un gratar... poze (ca mai nou, toti suntem ahtiati dupa o poza). Daca reusiti sa cititi, astept un raspuns.
Pe unde sa mai mergem prin Dobrogea?

Life... ain`t easy

Oare mai inteleg ceva, oare intelege cineva ceva?... Am incercat sa pun cateva poze, dar imi tot da o eroare.. o sa mai incerc maine. Azi numai.


...daca ne pasa, nu ne pasa, ne bagam in cutiuta, acoperiti de o pojghita subtire de durere, infasurati asa parcurgem drumu catre pieire, mergem pe el si nu ne pasa, caci nu ne uitam inapoi sa vedem ce am facut ce am lasat in urma. Ce judecata? Nimic. Pana cand suntem in momentul in care lumina se stinge de tot si umbra ne cuprinde, nimic nu e important decat propria persoana.
Dar se spune ca iese si acea raza de soare, care te salveaza, care e binefacatoare, te trezeste la viata. Viata. Ha, Ha... as rade, daca totusi n-as zice ca e putin importanta, dar... Ha, ha rad... caci asta uneori nu e viata. O floare as fi, sa fiu mangaiat de razele soarelui, caldute, si pline de viata. Dar ce viata! Cum sa fie pline de viata? Ce raze sunt acestea?... SUnt raze de vita, deoarece fara soare, nu ar exista fotosinteza si nu s-ar mai produce oxigen, am fii sortiti pieirii!
Dar acum pana si soarele pare ca nu ne mai vrea! Acum e prea puternic, razele lui nu mai ne fac asa bine.. mai mai ca ne distrug, de fapt ne distrugem noi, nu razele lui.
"Pamantul va fi mai sarac cu mii de specii de animale si plante, daca efectele incalzirii globale nu vor fi contracarate.

Pana in anul 2050 vor disparea aproximativ un sfert din speciile care populeaza in prezent planeta, anunta un studiu publicat in revista Nature. Principalul vinovat este schimbarea climei, a carei influenta negativa s-a transformat intr-o amenintare serioasa pentru fauna si flora Pamantului. Semnalele de alarma trase de biologi anunta ca efectele incalzirii globale au reprecursiuni mai drastice asupra anumitor specii, decat despaduririle masive, mergand pana la extinctia totala a celor mai putin adaptabile."
Dar vai, oamenii de stiinta, fac cercetari cum sa rezistam acestei shimbari de climat. Pai mi se pare si corect, mai intai ne dam foc, si apoi incercam sa stingem focu... dar dupa ce a ars pe jumatate.
Logica omului. Homo Sapiens...

Cand esti suparat esti suparat pe tot, nu mai iti pasa in acele cateva secunde de furie cine, ce, cum. Durerea e durere. Si noi simtim, si animalele si pamantul. Nu suntem mai speciali, nu suntem mai importanti, toti suntem egali, trebuie sa coexistam, sa fim uniti... si nu ma refer la oameni doar... la toti cei ce traim pe aceasta planeta frumoasa, cu ea sa formam un TOT.
Cate frumuseti sa ne mai dea?!

Well my heart knows me better than I know myself
So I'm gonna let it do all the talking.
I came across a place in the middle of nowhere
With a big black horse and a cherry tree.

I felt a little fear upon my back
He said "Don't look back, just keep on walking."
When the big black horse said, "Hey lady!"
Said, "Look this way, will you marry me?"

De am gandi macar un pic

Am fost la plimbare in weekend pe la Baneasa, Constanta. Zone frumoase, padurice ingrijita, zone protejate... sa zicem ca Ocolul Silvic Baneasa isi face treaba (doar am fratior acolo)... una peste alta e frumos. Unde e gard, si imprejmuit, nota 10... dar la numai 2 pasi, de aceste zone, unde ajungem noi sa punem picioru (cand zic noi ma refer la fiinta care este omul), dezastru... Am facut poze, frumoase, zone cu putin verde, stanci, paduri... dar acum raman doar vorbe.
Doar vorbe pentru ca pozele nu-si au rostul. De ce nu?, pentru ca gunoiul este cel care iesea in evindenta! ...poti deschide geamul, te uiti putin in stanga in dreapta, si ai sa vezi o sticla, o hartie aruncata, un gunoi... peste tot e la fel, nimic diferit. Mizerie. Tara noastra este frumoasa, extraordinara, un suflet viu si curat, dar noi, fiinta noastra, o murdareste, nu ne pasa, aruncam in stanga in dreapta fara pic de minte. Ne murdarim singuri, si mai zicem ca suntem fiinte inteligente, si nimeni nu mai e ca noi, suntem specia dominatoare. Si suntem specia exterminatoare. CUM?! Cum poti sa zici ca esti cea mai inteligenta fiinta cand tot ce facem noi, ne impingem singuri spre distrugere. Cate maimute, cati lei, ursi, tigru... orice animal, vezi ca face mizerie pe unde merge, ca se auto-distruge incet. Ai putea sa zici, pai eu nu au de unde sa faca mizerie, sunt prea limitati... dar poate e mai bine asa, macar nu se imbata ca "porcii" (imi pare rau ca jignesc "porcii"), si apoi se omoara intre ei pentru nimic, sau ca se sinucid din cine stie ce motive, sau se omoara pentru petrol, sau pentru nu stiu ce zeu.
Am avansat ca civilizatie, dar cu ce pret? Se merita pretul? De ce NOI, ca fiinte, in timpurile vechi stiam sa pretuim natura, fauna, o respectam, si acum cu toate cunostintele, cu toata tehnologia asta stim mai multe, stim ca depindem de natura, de fauna, ca totul este un lant... dar cu atat mai putin ne pasa, si alegem drumul distrugerii.
Am citit, sau auzit in diferite ipostaze "cine sunt animale pana la urma?", dar sunt doar cuvinte, toate sunt cuvinte, nimeni nu face nimic... Degeaba se agita marii oameni de stiinta, citesc pe ici pe colo, ca au aflat, ca au facut, ca recicleaza... dar pentru ce?, daca noi nu facem nimic, si continuam sa distrugem, degeaba se chinuie sute de oameni sa coloreze in verde cand miliarde murdaresc cu negru.