E clar... am nevoie la munte. Tocmai ce m-am intors de aproape 3 saptamani, dar nu a fost destul. A fost prea putin si prea repede. De frumos, a fost frumos, dar mai trebuia inca o saptamana cel putin. Mai multa salbaticie, mai multa verdeata, mai multa plimbare. Am zis ca am sa scap de munca, si am sa ma eliberez un pic de toate cele. Asa a fost, dar pentru mult prea putin. Ce strang aici in decursul unui an... nu se spala asa usor, cu 5 zile la munte. Cat sa ma mai agat de ele, cat se le mai folosesc ca scut pentru toate tampeniile care sunt la munca...

Momentan e liniste, nu pot sa mint, dar si linistea asta dureaza 2, maxim 3 zile. Vine tornada repede, vin problemele imediat. Si criza... ha ha, asa numita "criza" de care se plang toti, fac toate astea sa para de 2 ori mai grave.

Si totusi Sighisoara, frumoasa cetate, si nu numai... asta e doar un mic gand fugar. Padure, plimbare prin mijlocul ei, sa o auzi, sa o simti, sa o mirosi, sa te lasi pierdut in detaliile ei, sa urmaresti miscarea copacilor, sa admiri orice floare sau muschi ce-ti iese in cale, si sa uiti de orasul mirositor.

Cred ca este a suta oara cand reusesc sa ma plang de munca... si cred ca tot timpul m-as plange daca n-ar fi treaba si sa nu am cand sa scriu de cat de mult as evada de aici.

A venit vara... mai are putin de fapt si isi intra in puteri dupa calendar. Si daca a venit ce... la fel o sa si treaca cum a trecut si jumatate de an fara sa ne dam seama prea bine.

Este clar ca am innebunit! Mi-este frica ca am sa raman legat toata viata de o munca, 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana (asta intr-un caz bun)... si scapare nu prea vad cum as avea. Dar am sa dispar, am sa fug, ma agat de iluzii, de iluzia baniilor. Pe cand o cabana la munte, dar o vila cu gradina in Irlanda?

Si ce daca n-am masina... am avut prea mult timp la scara... acum trebuie sa ne descurcam la munte si cu trenu. Trebuie sa vrei, fara prea multe pretentii si sigur ai sa poti. E si mai mare aventura. Dar iarasi lantul se strange in jurul meu... ca n-am zile de concediu, sau ca nu pot pleca, sau ca altii nu pot pleca... sau orice alte zeci de motive, sa ne pastram acel guler care ni-l pun sefii la intrarea in "curtea" lor. Iesi daca mai poti, sau daca iti permiti.

In zile ca astea n-am chef de nimic, doar putina liniste, si n-ar strica niste instantanee... de as sti sa surprind "frumusetea intr-o punga plimbata de vant" cum zicea pustiul din American Beauty, sa fac cateva poze sa raman si eu mut... si poate ca da... sa mai citesti cateva randuri dintr-o carte, la aer liber (cum mi-a zis V:) ) n-ar strica.

Si ca sa inchei apoteotic...

APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal.

Din cicluul "Puya - Undeva in Balcani" : "Unii conduc masini mai scumpe decat casa unde stau"; intreb eu :

Daca ai avea proiectoare de ceata la masina, le-ai aprinde si cand nu e ceata?