miercuri, 20 august 2008

Inger negru

Zambesc dintr-un colt al gurii, pierdut… cu ochii goi, indreptati catre nimic si nimeni. Toate amintirile imi vin deavalma in cap, una mai puternic ca alta… nu pot sta neclintit la toate astea. Frumoase si rele, dulci si amare, se strang toate si se deruleaza in mintea mea. Sunt inchis in mine, si incerc sa le vad pe toate. Imi amintesc ce bine era cand puneam amandoi capul pe perna, unul langa altul ne priveam si zambeam. Unde te-am lasat… cand te-am scapat din maini? Cand, puful meu, te-a luat timpul si eu am ramas in urma?

Ochii tai, buzele tale le-as mai musca o data. Inchide ochii si simte-mi rasuflarea, e tot ce ai nevoie, ea iti va spune cum sangele-mi arde cand te simt aproape. Mirosul tau trandafiriu din cap nu-l pot scapa, gatul fin si dulce l-as saruta, si pierdut in mireasma ta eu m-as lasa, purtat catre un vis ce nu-l voi mai uita.

Stai si dormi langa mine, un somn linistit si calm, acum stiu sigur ca esti a mea, frumoasa mea, printesa mea, viata mea. Dar se face face dimineata… soarele rasare, te mangaie pe obraz, eu nu sunt acolo. Ca un demon m-a alungat, si a trebuit sa plec, dar ma voi intoarce, si te voi simti iar langa mine, voi pretui ce avem, amintirile vor veni iar in minte, si te voi cunoaste iar… in fiecare zi iar si iar. Mor si inviu. Dar speranta nu-mi piere, sarutul ti-l astept pentru o noua zi sa-mi dai putere, sa inving si moartea! Timpul e prea rapid... trece si ma uita, langa tine nu mi-e de ajuns nici o viata, dar o secunda?! Si te voi pierde diminetii... te voi pierde in fiecare zi... si te voi recuceri dinou. O mangaiere iti intind... si cu ai tai ochii inchisi tu stai si astepti o vorba`n vant, orice cuvant, nu stii cine sunt... timpul mi-e `npotriva, iti spun: "sunt eu, ingerul tau negru"

marți, 19 august 2008

Floare mica

O mica floare esti… eu te-am cules, te-am strans in brate, te-am udat… cand vantul a batut eu te tineam sa nu te frangi. Si ai crescut, ai inflorit… erai/esti frumoasa, dar incet a trecut timpul, si ai inceput sa te usuci incet in ochii mei. Apa ce te hranea nu mai era de ajuns, sa te protejez de ploi si vant nu mai conta, tu tot mai mica te faceai si culoarea o lasai in urma. Pe geamul ferestrei te tineam si ma tot uitam, speram, sa vad cum razele soarelui iti vor face frunzele deja uscate sa mai tremure. Nu vroiam sa te las, asa cum erai la inceput mica si firava, acum de doua ori mai mica si firava esti. Vantul bate, vrea sa mi te i-a, dar n-am sa te las sa te rupi/pierzi nici in prima adiere nici un urletul furtunii.

Te-am pretuit floarea mea mica, acum voi lupta, sa te vad cum prinzi iar culoare, niciodata nu ma voi lasa din lupta. Sa ma infrunt cu titanii as putea sa-ti vad iar petalele colorate. Incet am sa te ud, si ingrijesc pana ai sa infloresti.

O floare mica tu vei mai fi!