joi, 27 decembrie 2007

La Multi Ani!


Liniste, plictiseala. Afara ploua, urat, intunecat. La munca iar, doar pentru putin timp, vreau sa fug de aici, dar trebuie sa stau macar putin, sa fac prezenta. Vreau sa ma intorc acasa la liniste si caldurica... iar aud aceleasi cuvinte... aceleasi voci ( sefu, banca, bani... ), m-am saturat de ele... macar o pauza sa ia si ei!
Amorteala, frig si ceata. Sanatosi sa fim, si mai cuminti. Anul o sa treaca iar... si iar... si nu se va mai intoarce. Linistiti stam in zadar, la podoaba cerului rece. Nimic nu se opreste doar, pentru anul care trece.
Ne vedem la anu`! La Multi Ani si Fericire!

vineri, 21 decembrie 2007

Arhimede : "Dati-mi un punct de sprijin si rastorn Pamantul"


Daca stai prea mult sa te gandesti ce sa scrii, ce sa mai zici, te adancesti prea mult in visare, in ideii, si nu mai iese nimic frumos din ce scrii. Trebuie sa fie spontan, pe moment ideea. Iei un punct de plecare, un cuvant, o propozitie si ii dai bataie cu ce-ti trece prin cap in momentul cand ai vazut-o. Scrii, nu te opresti, te departezi de subiect, te apuci de altu cu legatura la primu, intri in legaturi de care iti aduci acum aminte.. "daaaa, cand eram mic, la scoala imi ziceau...", numai cand incepi iti aduci aminte de unele lucruri de care nici nu mai stiai ca le stii .

La scoala imi spuneau ca pixu strica scrisu, si ca mult mai bun e stiloul. Si mie acum imi place cel mai mult sa scriu cu creionul.. creionul mecanic, cu mina... parca intr-adevar scrii mai frumos, mai elegant. Si ma gandeam cum ziceau toti ca pixu nu e frumos cand scrii cu el.. si acum da, asa e, zic eu.
E simplu.
Zic simplu.
Mi-am pierdut sirul gandurilor si acum incerc sa continui, dar deja sunt prea incarcat cu vorbele celor din jur (se certa sefu cu altii). NU mai reusesc nimic. Vreau sa plec, sa inchei ziua de munca, m-am saturat.

E mult mai usor sa scrii, ignori pe cei din jur, gandurile tale au prioritate.












Aceleasi "idei" de salamandra vezi pe aici... zic salamandra, pentru ca merge incet, se taraste, se baga pe sub crengi, ramuri, frunze.. isi face loc.
E rezistenta, e una din cele mai vechi specii care a rezistat de-a lungul timpului.

Ma repet. Ce limitat sunt. Sa trecem peste, ca peste tot e la fel, trebuie doar sa te acomodezi cu ideea si cu persoanele. Unii sunt sigur ca stiu mai bine cum sta treaba, poate eu sunt ala mic care nu stie, si ramane tot mai uimit. Ar trebui sa "cresc" !

Bomboanele scumpe sunt mai dulci?

Ultima zi de munca pe anu asta

Este intr-adevar ultima zi de munca... chiar daca am sa mai vin inca o data ... dar atunci este mai mult de prezenta. Nu am nici o tragere de inima de a zambi.. nici macar fals, pentru a creea impresia de o atmosfera calda. Cu o floare nu se face primavara. Si cum altceva mai bun de facut nu-mi ramane, incep sa scriu, sa insir cuvintele, unu dupa altu doar de dragul de a face ceva, de a vedea cum cuvintele se astern pe aceasta hartie electronica, dar atat de vitala in ziua de azi. Dar ce am fi noi azi fara electronica, fara calculatoare, fara telefoane.
Adun informatii de peste tot, vad la televizor, pe net, in carti,reviste... (da, chiar mai citesc, stiu este uimitor... dar parca uneori sa citesti este mult mai frumos decat calculatorul, chiar daca si el ma trage spre ale lui mreje), si apoi incerc sa le spun si eu mai departe intr-un fel al meu... idei proprii sunt prea putine probabil sa conteze, pentru ca, ce suntem noi?, imagini si vorbe a ceea ce am auzit imprejurul nostru de mici. Gandurile care le avem acum doar pun in ordine si rearanjeaza ce deja stiam. Cream situatii din ce vedem la televizor, din ce citim, din tot, dar in subconstient, si apoi zicem ca sunt ale noastre.

Ce este al nostru de fapt?, cand stim ca ideile sunt creatii proprii?...

De unde am pornit si unde am ajuns... nici eu nu mai stiu. Am fost intrerupt de prea multe ori, incat nici eu nu mai stiu ce ideea aveam cand am pornit cuvintele, dar poate nu conteaza, poate asta e ideea. (macar am terminat cu casele de marcat si am pus si dosaru in ordine, acum stau un pic linistit, asa sper).

Si ca sa fie mai frumoasa ziua, o floare :

joi, 20 decembrie 2007

Aceeasi zi...

Suntem invitati nu suntem invitati, dar noi vorbim.. nu ne intreaba nimeni, dar hai sa-l planificam pe altu dupa cum vreau eu. Da? Asa se face acum, mai nou?... Sunt suparat. Lumea crede ca stie tot ( mai dar atotstiutori c-a facut mama natura), da nu intreaba si persoana in cauza : "Ai treaba?, Pleci?, Poti? ". Nu, de ce ar intreba, de ce s-ar face eforturi sa dai din gura sa comunici, cand e mai simplu sa zici direct 2 cuvinte... "vine el".
Unde a ajuns lumea?, unde vom ajunge?...( "damn`", tocmai mi-au fost intrerupte gandurile de o colega... ), de ce totul a devenit complicat? (cred ca intrebarea asta si-a pus-o tot omu cand s-a maturizat)... dar, totusi, de ce?
Cand se lupta omu cu elefantii si alte animale, sa procure hrana si stia doar de foc, caldura, mancare,... asa...atunci ce griji erau?, ce complicatii apareau?... nici macar nu puteau vorbi... dadeau cu batu, piatra..
Poate e mai bine asa?
Ne intoarcem de unde am plecat?
Totul e un cerc?

Asa o sa ajungem?



Dupa-amiaza la birou

Nu ştiu cum să încep, si momentan nu am prea multe de spus. Sunt la munca, e linişte, colinde in surdina ( de la boxele mele ), chiar dacă eu nu sunt de acord, dar acum asa e modelu`, democraţie, majoritatea decide. Mda. Si pentru ca tot nu am ce sa mai zic, o sa pun nişte poze făcute asta vară pe la munte... sunt începător, aparatul la fel.. dar eu zic ca sunt frumoase.
Floricelele sunt dintr-o mînăstire si din curtea Castelului Bran iar peisajul este in drum spre Mănăstirea Ialomicioara.