Kiss.... While your lips are still Red

"-Maria ta, de ce o fi altfel acum prin munti, ca doar e aceeasi iarna acelasi viscol, aceleasi prapastii, tot atat de inalte si tot atat de frig ca la plecare, doar zurgalaii sunt parca mai iuti mai veseli,

-Pentru ca te intorci acasa, fiule.

-Pesemne maria ta, ca si eu parca sunt altu, nu mi-e somn, nu mi-e foame, nu mi-e teama si imi vine sa cant, nu ma aud, dar parca o fac.

-Sufletul manzule, e sufletul care se simte mai bine intre ai sai si ale sale. Nu se poate fugi de ele ci doar de neintelegerile lor.

-Or fi stiind si beizadelele lucrul asta.

-Daca nu inca, o v-or afla, totul e cat de romaneste simt greci astia."

Citat din "Fuga beizadelelor" de Radu Rene Policrat

In parcul negru, durerea e in aer. Urletele noptii ating cote amagitoare. Cativa rataciti isi maresc pasul pentru a ajunge acasa in locul unde se simt in siguranta, unde lumina si lucruile inconjuratoare cred ca ii protejeaza de bezna de afara. O persoana merge incet, se plimba, se simte in largul ei in acel parc, mic, linistit. Cateva felinare mai reusesc sa-si imprastie lumina oarba, acum cuprinsa de o ceata densa, de un fum greu, sinistru. Urlete cresc undeva in departare, umpland aerul de o durere bolnavicioasa. Cadavrul unui fost animal zace in mijlocul cararii. Nu se uita, dar o miroase, larvele au patruns in interior de la mustele care inca roiesc in jurul ei, si devoreaza incet organele si carnea din interior emanand un miros fetid. Nici macar nu clipeste, pune mana pe animalul mort, si simte miscarea in interiorul ei, zambeste malitios. Un gand ii trecu prin minte, putina scarba, un pic de demnitate si totusi o raza de durere ii ramase.

Se simti cuprins de un tremur, corpul ii fu invadat de un tremur, se simti tras in exterior, expulzat catre alte zari. Isi pierdu orice sens al realitatii, doar plutea intr-un amalgam de culori si simtaminte.

Filmul unei vieti trecute se asternu ca o patura dinaintea lui. O viata plina de culoare, fericire, bucurie, speranta, plina de imbolduri catre un viitor frumos si curat.

asa sunt oamenii

asa este natura omului, asa este facut omul, cum se naste, are un caracter, se mai schimba, se mai rafineaza, dar de baza ramane neschimbat... il accepti asa cum este sau doar incerci sa imparti aerul din jur cu el.

Ei bine eu sunt plecat dupa cum spuneam, departe, tocmai in Dusseldorf, si printre multe altele, azi m-am certat, sau am avut o disputa cu un coleg din apartamentul in care stau. Este stupid, in loc sa ne ajutam intre noi, sa fim uniti, o mana de romani si mai ales Constanteni, in mijlocul Germaniei, noi doar ne impungem unii pe altii pentru a castiga ce?!... asta ma intreb, ce cred unii ca au de castigat aici, ca banii nu le dau eu nici el, si angajatorul pt care conteaza doar daca ai facut treaba. Dar ma intorc la natura umana, unii oameni nu se maturizeaza, ma supara la culme prostia din unii oameni, care se cred experti, dar unu doi, dau putin de greu, imediat stai ca te zic lu "mama". Ce experienta de viata pretind unii ca au cand ei nu sunt in stare sa se lupte, stiu doar sa pupe funduri, dar sa dea putin piept cu realitatea nu se poate. Eu recunosc, m-am lovit, m-am plans la unii la altii dar aici mi-am dat seama ca totusi sunt singur, si am incercat singur sa dau fata in fata cu greul.

Si ca dovada, azi s-a vazut cine a venit la mine si cine nu... (cine a jucat carti in dormitor si s-a distrat si cine a ramas pe langa.. ) se stieeee!!!!

Am franturi de idei si ganduri...dar am sa mai povestesc, important era ca pe langa unii oameni sa nu stai... mai bine singur si retras.

Bine am revenit, dupa atata vreme, pe blogul meu, si bine m-am regasit. Vreau sa-mi povestesc ca sunt plecat departe de Romanica mea si de iubita mea draga si scumpa, tocmai in Germania... foarte departe.. ce caut eu aici, povestea-i scurta, dar cine oare sta sa o asculte. Pe scurt, vreau sa am o viata mai buna in Romania cu niste banuti castigati aici. De ce am intrat sa scriu, nu stiu nici eu, dar simteam nevoia, vroiam sa mai tastez ceva, sa vad cum se mai simte la degete... si e frumos, as vrea sa mai povestesc ceva, sa mai zic ceva... dar parca nu gasesc momentul si inspiratia sa intre pe aceeasi unda. Am si treaba, uneori zic ca nu, dar tot se mai gaseste ceva de facut... Asta este, trebuie sa ma zbat un pic pt banutii aceia... ca altfel era prea usor...