Plangea

Mult timp a trecut. Multe si totusi putine sau intamplat... Examene, stres, plictiseala, nebunie, aventuri, cheltuieli..., dupa cum ziceam multe, dar totusi putine. A trecut si Ianuarie. Greu trece timpu, dar totusi il lasam in urma cu pasi repezi.

Oboseala isi spunea cuvantul. Norii se intind pe cerul cenusiu, inlaturand si ultima raza de soare. Se intuneca si rece se asterne suflarea tristetii. Timpul se lasa asteptat, minutele prelungesc agonia, secundele urla durerea ce o simte. Incet, foarte incet, punea un picior in fata celuilalt. Nu se deplasa. Timpul inghetase in jurul ei. Nici o voce, nici un sunet, doar norii si frigul o imbratisau. Nu era pic de culoare in jur, iarna transformase tot... inghitise tot, lasase totul rece si neprimitor, nu mai era pic de miscare... un tablou, o poza... asta ramasese. Amintirea si durerea acelui sfarsit. Negru se lasa si pe ochii ei..., pleopa ii cobora usor si o lasa in bezna.
Norii se induiosara la privelistea aceea, acea fiinta care statea inmarmurita in mijlocul strazii, cu capul plecat, cu ochii inchisi si-si aruncara lacrimile spre pamant. Coborara tot spatiul acela cenusiu si mort si ajunsera pe obrazul fetei sub forma de cristale mici, inghetate.
Trupul primii aceste ace de gheata fara nici o reactie... nici nu fusesera simtite de ea, nu mai era in acel corp, nu mai era acea fiinta. Nu mai era, EA.
Gheata se transforma in apa, si spala tot corpul fetei. Ploaia spala durerea, spala lacrimile, spala tot. In jurul ei o picatura doar, apoi doua... o mica pata de culoare in tot acel loc mort. Dar cu ce pret?... o culoare a mortii. Inca o picatura... ploaia spala cutitul cel tinea in mana. Era curat acum, durerea trebuia sa dispara si ea. Nici lacrimile nu se mai vedeau.
Fata statea acum nemiscata, linistita parca, cu capul plecat, cu ochii inchisi... Cutitul facu un zgomot asurzitor in acea liniste de mormant cand, cu o ultima bataie de inim,a il scapa din mana ei rece.


Nota: Ce trista povestioara, of... da am inceput cu o idee, cu o poza in cap, si am extins ideea... nu mai puteam schimba. O sa urmeze una mai frumosa, mai vesela. Sa iasa si soarele afara.