O mica floare esti… eu te-am cules, te-am strans in brate, te-am udat… cand vantul a batut eu te tineam sa nu te frangi. Si ai crescut, ai inflorit… erai/esti frumoasa, dar incet a trecut timpul, si ai inceput sa te usuci incet in ochii mei. Apa ce te hranea nu mai era de ajuns, sa te protejez de ploi si vant nu mai conta, tu tot mai mica te faceai si culoarea o lasai in urma. Pe geamul ferestrei te tineam si ma tot uitam, speram, sa vad cum razele soarelui iti vor face frunzele deja uscate sa mai tremure. Nu vroiam sa te las, asa cum erai la inceput mica si firava, acum de doua ori mai mica si firava esti. Vantul bate, vrea sa mi te i-a, dar n-am sa te las sa te rupi/pierzi nici in prima adiere nici un urletul furtunii.
Te-am pretuit floarea mea mica, acum voi lupta, sa te vad cum prinzi iar culoare, niciodata nu ma voi lasa din lupta. Sa ma infrunt cu titanii as putea sa-ti vad iar petalele colorate. Incet am sa te ud, si ingrijesc pana ai sa infloresti.
O floare mica tu vei mai fi!
Un comentariu:
am ramas cu ochii pe litere, cuvinte si sensuri.. ma tot intreb cine esti..
Trimiteți un comentariu