Putina nebunie

Nu-mi vine sa cred... a trecut iunie si n-am postat nimic, am sarit o luna si nici mult nu mai era sa sar si peste a 2-a daca n-ar fi fost cu "frumoasa" munca. Imbatranesc aici zilnic cu cate 2-3 luni uneori, e asa de interesant de-mi vine sa-mi smulg paru din cap. Ceva s-a intamplat, ceva a luat-o razna atat de rau si haotic incat mi-e frica de ce mai poate urma.

Nici macar nu ma mai pot concentra la ce scriu, parca orice zgomot, orice dialoguri ma deranjeaza, nu mai pot intra in textul care-l scriu, ma pierd imediat... ar trebui sa fiu intr-o liniste deplina sa mai pot scrie ceva... in mijlocul padurii cu doar fosnetul frunzelor, pe malul marii doar cu valurile... Iremediabil... am innebunit, sau ceva asemanator... oricum ceva am patit, nu mai sunt eu, munca se hraneste cu mine, imi fura tot ce aveam mai bun... Nu mai sunt in stare de nimic, sa scriu o povestioara, sa indrug balarii, sunt varza si asta cu criza asta... parca ne mananca de tot, nu mai suntem in stare de nimic... o Urasc!!! si partidele si toata politica, sa se duca naibii cu Boc in fata care face un mare nimic sa ajute tara asta... se ajuta pe el sa-si mai faca o vila cum fac toti dealtfel.

"Cum poti face o mica afacere pe timp de criza? Raspuns: Dintr-o afacere mare!" Sa radem, ca asta e tot ce a mai ramas, dar cu fata care o avem e drum sigur catre ospiciu.

Cat mai putem rezista? cat o mai ducem in incertitudine... sunt sigur ca unii mai importanti ca mine in conducere au clacat, dar nu se poate asa trebuie sa rezistam, nu ne face criza pe noi...