Te gandesti la trecut vreodata? Te doare cand stii ca nu ai facut totul asa cum ai vrut? Daca, daca, daca...? Ce ar fi schimbat? Probabil ca nimic, dar continui sa te intrebi.
Ai putea descrie vreodata in cuvinte ceea ce ai simtit pentru el? Ceea ce a insemnat el pentru tine? Cate nopti ai pierdut facandu-ti planuri? Crezand ca e pentru totdeauna? Crezand ca viata poate fi asa minunata cum ti-a aratat-o el?
Niciodata nu ai putea exprima in cuvinte adevaratele tale sentimente. Cuvintele sunt fara rost. Cuvintele...sunt doar niste cuvinte. Reci... Moarte...
Si totusi toti stim ce au insemnat candva cuvintele, cat de tare au putut sa doara? Cat te-ai chinuit atunci sa le uiti? Si mereu iti veneau in gand, nu scapai de ele. Le repetai tu in gand, cu dorinta sadica de a iti face rau pana cand ele nu vor mai insemna nimic pentru tine. Pana cand nu te vor mai rani.
Acum iti vin in gand doar cuvintele lui. Au fost lumea ta. Au fost tot ce ai avut din el. Si totusi tot cuvinte au fost si cand ti-a spus "Adio". Dar...lumea ta s-a distrus prin acel cuvant. Simplu. Repede. Fara nici un avertisment. Te consolezi gandind ca asa a vrut el. Acum...tot ce poti face e sa ii respecti dorinta. O dorinta cruda, pe care nu vrei sa o accepti...
"Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri… " by Vera
