POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat.
Ce bine suna cuvantul asta azi.
Aseara pana sa adorm, m-am uitat la un documentar pe B1 cred, despre comunism, caderea lui, ceva destul de interesant, nu foarte, dar ce mi-a placut in afara de documentarul in sine (care nu l-am vazut tot) era ca aratau imagini de prin `80 cu oamenii aceea, cum erau ei simpli, si cum ii stiu din copilarie, cum stiu poporul roman de atunci, cu imbracamintea simpla cu caciulile groase si mari din blana; acum dupa comunism... ce-am ajuns?! unde am ajuns... fite de n-ai loc sa umbli pe strada, si alte prostii... si am adormit cu unele ganduri... ca mai bine sigur n-am ajuns...
Cat mai dureaza?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu