Uneori e greu, ne e greu toturor sa mai continuam sa suferim, sa plangem si sa ne zbatem in viata asta.. si ne dorim sa se termine sa se stinga lumina, sa lasam totul in urma; sa nu mai simtim.
E greu sa treci peste unele momente... mai ales asa cum sunt eu, imi este foarte greu... tot timpul imi pun intrebari, ma gandesc la tampenii, imi fac rau singur, nu pot sta o secunda linistit... si muzica asta... cum tot timpu a fost langa mine, acum orice vers parca taie adanc in carne. Vreau sa dorm sa treaca timpu, sa treaca ziua. Nu mai vreau sa astept.
Nici maar gandul nu mai are putere sa stea calm, nici macar nu stiu ce spun, nici nu vreau sa spun nimic, dar poate asa sper ca ma linistesc, sunt ganduri haotice, grele, dureroase... somnul nu mai vine, ma ocoleste... atatea intrebari ma napadesc, vreau sa ma calmez, sa fiu linistit, incerc sa ma conving ca esti cuminte, ca am incredere in tine.
Inima si mintea sunt intr-o lupta continua, si corpul imi este campul de lupta.
(Dj Alligator - Close to you).
Ma uit la ceas, la poza ta, la telefon, tot ce e imprejurul meu e imbibat cu tine, durerea o simt iar cum vine in valuri, valuri... furtuna nu se opreste. Nu pot fi rational... lupta e grea.. inima`mi bate tare in piept.
Viata asta e asa grea, atatea probleme si lucruri imprevizibile... trebuie sa le facem fata. Dar de ce este asa ciudata? Cand vom putea fi linistiti?
Incerc sa inchid ochii, sa ma invelesc, este prea frig. Patura nici nu o simt. As impinge soarele, sa se invarteasca mai repede, sa treaca timpu. Nici nu mai respir, nu mai pot, parca nu merit. Ochii se uita pierduti in gol. Sunt ochi de sticla, fara sentiment... nici macar nu clipesc. De ce as face-o? Nu sunt destul de bun pentru nimic, nu pot face nimic cum trebuie... ma doare. Timpu trece pe langa mine, anii trec, ma simt intr-o alta lume, sunt departe de tot... si zbor. Vreau sa zbor! Norii ma invaluie in raceala lor de mormant. Sunt a lor in nemasurata putere a timpului. El ma contoleaza, el spune cine si ce sunt. Sunt ceea ce vrei tu sa fiu!... Sunt ametit, plamanii ii simt grei... amestec de emotii si sentimente, razboi rece si crud, sange rosu si... sangele meu!
Ca intr-un film alb-negru, ma simt. Singur si mut. Redus la tacere, de cearceaful negru al cerului ( scuze Tudor Chirila ca te citez ). Sunt blocat, si nici nu vreau sa mai gandesc, nu-mi permit acest privilegiu. Orice gand mi-ar veni, nu ar fi ceva bun, grijile m-ar coplesi.
Vreau sa adorm, sa adorm si sa nu ma mai trezesc, nu stiu daca as mai rezista. Pamantul se invarteste, si nici o zi nu e la fel. Totul se schimba... dar vreau sa te tin asa, soare ce apari dimineata, tu esti neschimbat. Invata-ne sa te urmam.
Nu sunt coerent, nu pot fi, imi este peste puteri... organismu noostru a fost conceput foarte ceiudat... cine si ce? cum si cand?... nu sunt eu sa raspund, dar oare cineva la testat inainte?.. sau i-a dat drumu la productie fara sa faca macar incercari cu el? sa vada cum se comporta in anumite situatii? Avem airbag, ABS... ceva ce ne asigura in anumite momente... Stiu ca unele sunt, cand ma gandesc fizic... dar la alte, unele situatii...sau gandit la toate? Eu cred ca nu.
Avem o viata, asta pe care acum o traim (azi e prima zi din restul vietii), mofturosi, nemultumiti o ducem in fiecare zi. De am invata sa o apreciem mai bine, sa ne bucuram si in clipe grele de ea... cand suntem la ananghie si pe punctul de a pierde tot stim sa zicem ce prosti am fost ca nu am pretuit ce am avut. Toate clipele cu tine imi vin acum in minte... si cum dormi... doamne e greu. Apreciati toate clipele, nu le pierdeti cu suparare in suflet, nu lasati minutele sa treaca degeaba... ca doar o data o sa treaca... si doar un "dans" va ramane. Dansul nostru. Sa invatam sa ne bucuram... cum e in "American Beauty"; si de o punga luata de vant care danseaza in adierea lui. Stim prea bine sa ne plangem pentru orice nimic, cand avem exact ce ne trebuie alaturi.
As fugi si acum pana la tine... as strabate tot drumu fara sa clipesc o data. Nu trebuie sa ma gandesc. Traiesc cu un singur gand. Si tu esti acela.
Astept sa vina somnul sa ma ia... sa ma duca in lumea lui, e cea mai usoara posibilitate care o am. Nu-mi pasa de orele care le las in urma daca momentele vor fi de doua ori mai frumoase alaturi de tine.
Nu vreau sa-mi pierd speranta in inima. Nu vreau sa se rupa in doua, chiar daca acum imi bate in piept de aproape ca ma rupe pe mine in doua.
Piesele unui puzzle se unesc uneori atat de usor, si uneori parca nu-si gasesc locul, un puzzle alacuit din lumini si culori, si o flacara portoclie. Dar vor alcatui un tablou in final, unde toate piesele isi au locul, doar pentru ca te iubesc.
Sa le ia naiba de ganduri si sa fuga cat mai departe de mine!
Creionul mic si frumos, mecanic, care mi l-ai cumparat.Ma mai aduce cu picioarele pe pamant.
Dar...nu mi-e bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu